Editorial de Paști – „Pământ iubit”, nr. 6

La început de primăvară, când forțele de viaţă ale naturii izbucnesc în muguri și flori, învingând forțele întunecate și reci ale iernii, sărbătorim din nou Misterul Paștilor – cel mai important eveniment cosmic și uman, când Christos, Fiul lui Dumnezeu, a coborât pe pământ în corp uman și a adus forțele lumii spirituale în sfera pământească.

Până la Misterul de pe Golgotha, ființele spirituale nu puteau vedea sau înțelege viața omenească, situată între cei doi poli: nașterea și moartea. Pentru zei, omul, atunci când se năștea pe pământ, dispărea din lumea spirituală și se mai întorcea acolo în momentul morții, aducând cu el și efectele greșelilor și eșecurilor pământești, după care zeii îl ajutau să își pregătească planul vieții următoare.

Se spune că cineva nu poate înțelege suferința altui om până când nu trăiește el însuși ceea ce i-a cauzat acestuia durere. Nici chiar zeii cei buni, ce merg în lumină și împlinesc nedezmințit voia creatorului acestei lumi, nu au capacitatea de a înțelege suferința umană, precum nu pot înțelege nici cum de un om poate greși sau face răul. Însă Christos, Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut om, renunțând la puterile sale divine pentru a fi ca oricare dintre noi și a ne putea înțelege cu adevărat. În scurta sa viață pământească, el a trăit toate tentațiile, umilințele și suferințele prin care un om poate trece în biografia sa, devenind capabil de a simți cea mai mare compasiune posibilă pentru noi.

Easter - Janneke Rosenbrand.jpg

Datorită ispitelor luciferice și ideilor materialiste aduse de Ahriman, pe om îl ameninţă pericolul de a muri sufletește în timpul vieţii sale pământeşti. Atunci când, în încercările vieții, omul trăiește abisul disperării și neputința de a merge mai departe, atunci când din întunericul rece sufletesc cere ajutorul lumii spirituale, Christos este cel care îl poate înțelege și ajuta, pentru că la rândul său a cunoscut pe deplin suferința omenească și moartea.

În timpul Misterului de pe Golgotha, Christos a disparut pentru lumea spirituală, iar după moarte și înviere a început să lumineze dinspre Pământ ca o stea, vizibilă din lumea spirituală. Coborârea sa într-un trup uman a fost resimţită drept un fapt extraordinar de important pentru zei. Îndurând moartea într-un trup uman, imediat după această moarte El a făcut un lucru pe care alte ființe spirituale nu îl putuseră face: a coborât în sfera forţelor ahrimanice ale morții şi le-a învins, „cu moartea pe moarte călcând”. De atunci, Christos merge alături de fiecare om care crede în El, ajutându-l să poarte crucea grea a karmei și dându-i posibilitatea de a trăi misterul reînvierii sufletești în încercările biografice dificile. Și tot de atunci, datorita lui, lumea spirituală poate să vadă și să înțeleagă omul în biografia sa pământeană.

Dragi cititori, fie ca forțele de înviere christice să vă lumineze și încălzească sufletele, în acest nou început !   (Delia Soare)

(pictură de Janneke Rosenbrand)

5 gânduri despre „Editorial de Paști – „Pământ iubit”, nr. 6

  1. Draga  Delia   , multumesc  pt  articolele   pe  care  mi  le  triimiti  mereu  !!   Lumina  Pastelui  sa  ti  umple  cugetul  si  suletul !!!!!!!!  Mihaela

  2. „În timpul Misterului de pe Golgotha, Christos a disparut pentru lumea spirituală,” Eu inteleg ca in cei 3 ani au coborat Cerurile pe Pamant , adica lumea pamanteana s-a amestecata cu cea spirituala pentru prima data de la inceputurile evolutiei omului. Atunci cum „a disparut Hristos pentru lumea spirituala”? Ioan; „Și i-a spus: Adevărat, adevărat vă spun, de acum încolo veți vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând peste Fiul omului.” Multumesc pentru articol si pentru gandurile bune.
    Dimi

    • Pentru scurta perioada in care a renuntat la puterile sale divine si a fost doar un om, El nu a mai fost vizibil pentru lumea suprasensibila. Acesta a fost si un mare avantaj, caci nici puterile ahrimanice care voiau sa impiedice Misterul de pe Golgotha nu l-au putut vedea in acel moment. Acest lucru il explica atat Rudolf Steiner in GA223 (conferinta a doua), cat si Prokofieff cand vorbeste despre Taina raului (In cartea sa „Si Pamantul devine Soare”). Insa dupa momentul Invierii, cand corpul fizic a fost spiritualizat, Christos lumineaza ca un Soare, ca o stea dinspre Pamant inspre lumea spirituala (spune RS). Si asa incepe sa lumineze orice om care in biografia sa isi formeaza Eu-l prin intalnirea cu Christos – toate aceste Eu-ri pamantesti christificate incep sa lumineze ca niste stelute – si oamenii devin vizibili pentru lumea spirituale, ca Eu-ri in devenire. Este ideea fundamentala a biografiei pamantesti a omului, care este posibila din momentul Misterului de pe Golgotha.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s